16 dec. 2009

Amintiri din copilarie

Am primit de la Jasmin o leapsa absolut adorabila, in care sa povestim ceea ce ne incanta sufletul de copil in momentul in care vedeam primii fulgi de nea...Ca si ea, pot spune ca aceasta perioada imi este cea mai draga. Imi aduc aminte ca prin generala abia asteptam sa vina vacanta de iarna, pentru ca stiam ca vine si perioada veseliei. De la sanius, bataie cu bulgari, conceperea cat mai atenta a unui om de zapada inalt si bine facut si pana la colindele pe care trebuia sa le invat ca sa le recit impreuna cu ceilalti copii la serbarea ce inaugura venirea lui Mos Craciun...Doamne ce nostalgie, ce vremuri, ce frumusete...Aceasta serbare imi inalta sufletul de fiecare data, deoarece eu ador colindele, poeziile si tot ce este legat de spiritul Craciunului. Chiar daca am crescut imi aduc aminte cu bucurie de perioada copilariei, de zilele in care stateam cu orele la sanius, inghetata de ger si cu sosetele ude in cizmulite, dar fericita ca ma pot da cu sania pe zapada de un alb sclipitor. Tin minte ca ma invineteam de frig si ca mama venea si ma baga in casa la caldura pentru a ma incalzi, stateam putin si apoi ieseam din nou. Si tare bine imi mai facea aerul acela curat, de iarna care imi inrosea obrajii.

Ieri cand am vazut ca a inceput sa ninga, ma bucuram mai ceva ca un copil mic si prostut. Stiu ca abia am asteptat sa ies afara si sa simt zapada sub picioare si sa fac primul bulgare de nea:)) Chiar daca a trebuit sa stau in trafic ore bune sa astept RATB-ul in viscol nu ma plang. Asa e iarna. Si ma bucur ca, in sfarsit avem zapada de Craciun. Stiu ca anul trecut am fost tare dezamagita ca nu era zapada. A nins abia la amiaza si s-a oprit. Dar nu a apucat sa se astearna.

Anul asta va fi un Craciun la fel ca in povesti. Abia astept sa impodobesc bradul si casa in spiritul Craciunului.

3 dec. 2009

Orange si ceai de cirese

Inainte de a incepe acest post va spun doar atat. Nu. Aceasta nu este o reclama si va rog sa o tratati ca atare:) Acum sa trecem la subiectul de azi. Nu stiu cati dintre voi cunoasteti Orange shop-ul de pe Calea Victoriei, insa eu pur si simplu ador acest magazin. Sa va spun si de ce: de fiecare data cand pasesc in el, ma simt ca acasa, ma asez la un laptop si pot sta ore intregi fara ca cineva sa ma deranjeze, apoi felul in care acesta este decorat si amenajat imi aduce aminte de copilarie, de traznaile pe care le faceam cand eram de-o schioapa...Neaparat sa mergeti in aceasta perioada sa il vizitati. Nicaieri in Bucurestiul asta gri nu am mai intalnit o asa ospitalitate cum este aici. Acum au pus la dispozitia oamenilor ceai de diferite sortimente pentru a se incalzi:) Oricum va veni si vremea aia capricioasa a iernii, asa ca, un pahar de ceai este intotdeauna binevenit, mai ales ca este de calitate si gratis! Pot spune ca te simti exact ca in preajma Craciunului. Apropos bradul este impodobit, cu globuri aurii si rosii, iar cadourile stau cuminti sub el:) Ce pot sa spun este faptul ca, pur si simplu stimez companiile care se gandesc la oameni, la cum sa ii faci sa se destinda si sa uite de cotidian.

Pentru prima data de la inceputul lui decembrie am simtit spiritul Craciunului si mi-a adus nostalgie in suflet. Chiar cred ca aceasta luna este magica. Abia astept sa ninga!

PS: Astept parerile celor care vor vizita magazinul. Ce senzatie v-a lasat si daca v-a transmis caldura sarbatorilor de iarna. Si bineinteles cum vi s-a parut ceaiul? Mie mi se pare exceptional!

2 dec. 2009

Razbunare sau indiferenta?

Ziua de ieri a fost una obisnuita, desi a fost Ziua Nationala a Romaniei. Cel putin asta am observat eu. In afara de parada armatei, in Bucuresti nu a avut loc niciun eveniment special. Cam sobru, dupa parerea mea. Ieri, in comparatie cu multi ani de cand sunt in Bucuresti am fost trista:(( Strazile Capitalei erau goale, pustii chiar...Am trait sentimentul pe care il ai pe data de 1 ianuarie, dupa Revelion. Cam asa arata ieri Bucurestiul.

As fi vrut un 1 decembrie asa:

- cu multe luminite multicolore (nu inteleg de ce au mai fost asezate in pomi, prin Cismigiu, prin oras daca ele atarnau asemenea unor ornamente care "strigau"/"urlau" dupa putina electricitate?)
- de asemenea, pe langa spiritul Craciunului in oras, mi-as fi dorit sa asist la spectacole, sau orice altceva care sa ma faca sa ma bucur de Ziua Nationala a Romaniei. De fapt sa stiu ca este o zi speciala pentru noi, romanii!
- am fost la Arcul de Triumf sperand ca, voi admira si eu frumusetea orasului de acolo, de sus. Dar nu a fost sa fie. Ca in niciun an, el era inchis. Concluzie: Am mers degeaba pana acolo, cu speranta ca voi face multe poze reusite si ca voi trai un sentiment placut. (Sper totusi ca, el sa mai fie deschis publicului, cat de curand)

PS: Nu vreau sa fiu rautacioasa sau sa fac politica, insa, cred eu, ca Ziua Nationala a Romaniei a fost atat de trista din cauza celor care sunt acum la putere. Si cred ca, ziua debusolanta de ieri am trait-o din cauza celor care nu se asteptau sa iasa cu rezultate slabe la alegeri. Am simtit-o ca pe o razbunare asupra noastra, a romanilor. Trist...

30 nov. 2009

La multi ani de Sf. Andrei!

Astazi este o zi frumoasa. 30 noiembrie - Sf. Andrei. La multi ani tuturor celor ce poarta numele Andrei, Andreea, multa sanatate si numai impliniri. Sa aveti o viata frumoasa, lipsita de griji!

26 nov. 2009

La ceas aniversar

26 noiembrie este si va fi intotdeauna o zi speciala pentru mine. Acum cativa ani paseam pe o carare noua, nebatatorita inca. M-am lasat purtata de vocea inimii...si chiar nu a fost rau deloc, ba dimpotriva. Trairi, sentimente, emotii ma invaluie acum...In tot acest timp m-ai facut sa visez, sa plutesc si sa iubesc nemarginit.


TE IUBESC MULT DE TOT!

20 nov. 2009

Mesaj de la Pifuneata

Nu va speriati daca ati observat ca pe aici s-a asezat putin praf:)) Sunt bine, sanatoasa (inca), doar ca nu am mai avut timp fizic pentru a mai posta pe aici cate ceva. Voi incerca din rasputeri sa-mi fac timp pentru voi, cei care ma cititi, promit! Ce-am mai facut in ultimul timp: am "cunoscut" foarte multa lume, prin intermediul job-ului, acum pot sa disting care este viziunea consumatorului vis-a-vis de produsele care se gasesc in hipermarket-uri, din ceea ce am vazut pot spune ca oamenii sunt realmente frumosi la suflet (multi dintre ei) si accepta un sfat din partea unui specialist, fara sa se simta jigniti sau "agresati". Imi place ceea ce fac foarte mult. De fapt imi place sa lucrez cu oamenii, sa le observ reactiile, sa le vorbesc, sa ii ajut, sa ii consult. Deja m-am obisnuit sa stau 8 ore in picioare, desi cand ajung acasa mi le simt umflate si-mi vine sa urlu de durere. Insa a doua zi, ma trezesc cu o stare de euforie si de buna dispozitie. Sunt curioasa ce voi face in weekend. Sper sa nu capitulez, si sa mai am energie, pentru ca voi lucra 10 ore. Dar stiu ca, ma voi obisnui. Nu sunt copil, nu ma sperii eu asa de usor de provocarile noi. Plus ca, in timp imi va fi mult mai usor. Acest ritm imi va intra in reflex si va deveni parte din mine.

17 nov. 2009

Amintiri dragi

Nu-i asa ca Branul este frumos?











































Clabucet, un loc de vis chiar si fara zapada.











Pestisori exotici fotografiati in Mall Eliana din Brasov

16 nov. 2009

Acum un an

In aceasta perioada eu, Bubu si redactia ne pregateam de Bucharest Fashion Week...Agitatie, planuri, ganduri rastalmacite, cafea multa, ore peste program si munca asidua...Insa adoram ce faceam. Nu conta cat munceam, atata timp cat imi placea. O pasiune care ne veghea somnul, diminetile si zilele. O pasiune care ne facea viata frumoasa. Un loc in care am invatat multe. Sa zambesti, sa fii placut de cei din jurul tau si sa te simti bine in pielea ta, sa vii din placere la munca, sa compui cel mai bun articol ever:)) Mi-e dor de tot (Bubu stie de ce:(( ) De diminetile in care eram prima in birou, si-i asteptam pe restul cu bucurie, de clipa in care Bubu aparea pe usa cu cate doua pliculete de ciocolata calda (si le savuram impreuna, imediat), iar eu aveam pregatite pentru noi pungile de pufuleti (gata sa fie devorate intr-o clipa). Acum inima mi-e grea:(( As da orice sa mai traiesc acele clipe. O nostalgie mi-a cuprins in dimineata asta sufletul. Dar...poate asa a fost sa fie. Desi totul parea de neclintit la vremea aceea, inevitabilul s-a produs - si fiecare a luat-o pe drumul sau. Insa, privind in urma, inima mi se inunda de amintiri frumoase, de clipe pe care sunt sigura ca nu le voi mai trai niciodata in viata asta.

PS: Cati dintre voi ati trait asemenea momente?

11 nov. 2009

Cinefila pana-n maduva oaselor:)

De la un timp mananc filme pe paine. Si asta pentru ca o ora - doua, cat timp urmaresc respectivul film ma relaxez la maxim (bine, daca este un film bun). Intru in pielea personajului, si traiesc alaturi de el.

Aseara am vizionat animatia UP (pentru cei care inca nu au apucat sa-l vada, il recomand cu cea mai mare placere), o poveste emotionanta, care spre final se transforma intr-un happy-end. Povestea in sine, imaginile care pur si simplu iti taie rasuflarea, te tin cu sufletul la gura pana la final. Ce pot sa spun - Pixar nu m-a dezamagit niciodata. Este o animatie recomandata pentru toate varstele, asta daca inca va mai uitati la desene animate:)) (ca si mine de altfel).

Nu stiu ce as putea sa mai spun despre Ratatouille si Ice Age 3. Sunt doua animatii care merita vizionate, datorita faptului ca au scenariile bine realizate. Personajele creionate iti dau o lectie de viata:))

Dupa parerea mea, cei care fac aceste animatii sunt foarte inteligenti. Ganditi-va putin: in primul rand trebuie sa realizezi un scenariu, apoi personajele care vin "ca o manusa", dupa care sa incluzi sonorizarea. Toate merg mana-n mana. Nimic nu este lasat la voia intamplarii. Sublim!

Pentru cei care adora comediile romantice le recomand The Proposal si The Ugly Truth. Sunt doua comedii de exceptie, care te fac sa te rupi la propriu de lumea exterioara. Nu stiu daca sunt subiectiva, insa mie mi-au placut si pentru ca povestile de dragoste s-au concretizat la final:)) Stiu, sunt o persoana romantica, si nu am cum sa ma tratez:))

Voua ce filme va plac? Aveti vreun serial preferat?

10 nov. 2009

Dimineata cu parfum de scortisoara

Astazi eman energie prin toti porii. Simt ca pot face multe, intr-un timp foarte scurt. Totul merge struna de la sine. Gandesc, redactez sau redactez si gandesc...Invart cuvintele pe degete asemenea unui circar ce face jonglerii:)) Cred ca azi este ziua mea perfecta de inspiratie. Chiar simt in aer un parfum intens de scortisoara. Aceasta senzatie ma face sa ma simt libera, usoara, agila.

Voi ati avut o astfel de dimineata vreodata?

9 nov. 2009

Abia astept Craciunul:)

Nu stiu altii cum sunt, dar eu in preajma Craciunului ma metamorfozez:) Dintr-un cocon ajung un fluturas, multicolor ce abia asteapta sa-si ridice aripile spre cer si sa-si traiasca destinul! In perioada asta infloresc la propriu:) Frumusetea si bucuria pe care mi-o da in suflet spiritul Craciunului am cunoscut-o inca din copilarie. Pe vremea cand, inca mai credeam in Mos Craciun. Cand mama imi spunea sa ma odihnesc (pentru ca doar asa Mosu' vine - numai la copii cuminti), iar cand ma trezeam gaseam impodobit un brad superb, plin de globuri colorate, beteala, dulciuri si jucarii:) Stateam cu orele si admiram frumusetea bradului, dar mai ales mirosul pe care el il emana. Inalt, perfect echilibrat - bradul ma fascina.

Nu cred ca pot sa descriu in cuvinte senzatia pe care-o simteam in momentul, in care stiam ca venise Mos Craciun:) Abia asteptam sa desfac cadourile (stare pe care o am si acum cand primesc un pachet frumos ambalat) si sa ma bucur din toata inima de ceea ce primisem. Nu stiu cum se face, dar de fiecare data am primit exact ceea ce mi-am dorit! Jucarii, dulciuri, carioci, hainute etc. Intr-adevar am avut o copilarie frumoasa:)

Acum, dupa multi ani ador sa impodobesc bradul. Sa-i asez pe crengute, atent, fiecare glob sau ornament astfel incat el sa arate senzational. Colorat, cu beteala aurie sau argintie, sa fie exact ca cel pe care-l aveam in copilarie:) Pe langa bucuria impodobirii bradului, exista si cea a oferirii cadourilor. Imi place sa aleg cu grija cadourile pentru cei dragi, sa le impachetez in hartie speciala, dupa care sa le fac o funda mare. Sunt atenta la fiecare detaliu. Dupa care sa le asez sub bradutul meu impodobit.

O alta bucurie a mea de Craciun este sa merg la biserica. Slujba religioasa realizata in aceasta sfanta zi ma linisteste, ma copleseste, imi da o stare de echilibru interior. Colindele din final imi bucura auzul si din nou, ma duce cu gandul la copilarie. La vremea cand mergeam la bunici, alaturi de parintii mei, cu Plugusorul. Ce vremuri frumoase!

Un alt motiv pentru care ador Craciunul este si mirosul de cozonac proaspat scos din cuptor! Nu cred ca exista un alt parfum mai profund care sa-mi transmita bucurie, exaltare si emotie. In fiecare an, exista aceasta traditie in familie, de a avea cozonac proaspat cu nuca, stafide si cacao:) E o traditie pe care o voi transmite mai departe copiilor si nepotilor mei:)

Ar mai fi multe de spus despre Craciun, dar nu vreau sa va plictisesc:)

Voua va place Craciunul? Ce anume va emotioneaza in preajma Sarbatorilor de iarna? Va place sa oferiti/primiti cadouri?

6 nov. 2009

O foto-leapsa:)

Am primit o leapsa de la Crocoditza si cum sunt o fata constiincioasa mi-am facut tema pentru astazi. Inainte de a va povesti despre fotografiile pe care le-am ales, trebuie sa va spun ca m-am decis foarte greu pe care sa le aleg, din cauza numarului mult prea mare. Pentru poza haioasa am ales drept protagonisti o catelusa - mamica alaturi de puiul ei. Modelele au fost gasite (cu greu!) in Busteni. Insa le-a placut de minune sa pozeze. Cel putin mamei, ca puiului ii placea mai mult sa pape laptic:)


In categoria fotografiei de suflet am ales doua imagini - tot din locatia respectiva, deoarece imi place muntele, aerul curat, atmosfera creata. Ador linistea, dar mai ales inaltimea muntilor, ma relaxeaza si ma face sa ma simt tanara. Imi place Romania, pacat ca nu avem grija de frumusetea ei!:((












Sper ca v-a placut:) Dau mai departe leapsa catre Elza, Ionouka, Dennis, Evergreen, Andreea, Greenfield, Simona Gherghe si Zappy.

5 nov. 2009

O poveste numai buna de spus la gura sobei

Era in timpul studentiei, prin noiembrie sau decembrie. Mi-aduc aminte de parca a fost ieri - eu si Bubu zilnic traversam Bucurestiul pentru a ne duce la facultate...Iarna sau vara eram prezente la cursuri ori seminarii, ca deh eram fete constiincioase:)

Stiu ca, in goana asta nebuna, noi nu realizasem ca venise si iarna. Si cum iesim noi de la facultate, ne indreptam spre RATB. Dar ce sa vezi. Intai a aparut un fulg de nea, apoi am vazut doi...Abia atunci ne-am dat seama ca, au fost primii fulgi de nea pe care ii vazusem in perioada aceea - si eram impreuna. Am inceput sa sarim in sus de bucurie, dupa care ne-am emotionat - ca deh e prima ninsoare care ne prinde asa-impreuna. Stam cateva momente si ne minunam - deja fulgii de nea erau mult mai mari, unii imperfecti (asemenea unor bucati plutitoare), altii perfect rotunzi, dar totodata usori. Ii prindeam in mana si se topeau pe loc. Erau atat de frumosi si de sclipitori. A fost un sentiment tare frumos. Nu stiu daca fulgii de nea ne-au apropiat, cert este ca ceva ne-a pecetluit relatia de prietenie. Si iata ca sunt 6 ani de cand noi doua suntem prietene nedespartite.

PS: Ca surorile Casper, nu Bubule?

Abrambureli

Respir, traiesc, iubesc, vorbesc, glumesc, visez, dansez, clipesc, citesc, plutesc, construiesc...

Nu ma intrebati ce e cu postul asta...

Pur si simplu am scris in ordinea in care mi-au venit in minte:)

4 nov. 2009

Samba ca sa uitam de vremea de afara

Ador melodia asta:) Andreea Banica feat Dony - Samba. Sper sa va placa si sa va incalzeasca sufletul:))



3 nov. 2009

Ciocolata calda, va rog!

Poftesc de cateva minute la o ciocolata calda, asa cum obisnuiam sa ne rasfatam eu si Bubu in XL (fie vorba intre noi, dar aveau cea mai delicioasa ciocolata calda care poate exista in Bucuresti). Probabil frigul de afara ma impinge sa ma duc cu gandul, la savoarea si caldura pe care ti-o da o cana plina cu ciocolata calda. De fapt, cred ca este singurul lichid care imi incalzeste sangele pe perioada iernii:)) Si pe care, uneori il savurez in cantitati industriale - 3-4 cani pe zi:)) O fi mult ori putin, dar este o placere pe care nu o pot refuza.

Abia astept sa fug la magazin, sa-mi cumpar doza de ciocolata pe ziua de azi:))

Voua va place ciocolata calda? In ce cantitate o savurati?

2 nov. 2009

Ganduri zgribulite la inceput de noiembrie

Brr..Ce frig poate sa fie afara:( Imi place iarna, dar doar in perioada Craciunului si Revelionului, cand toata lumea simte in aer miros de cozonac fierbinte, proaspat scos din cuptor asezonat din plin cu clinchetul clopoteilor si al colindelor. Mi-as dori ca, sa avem din nou ierni dintr-alea de poveste, sa pot sa ma strecor cu greu prin nametii mari (uriasi chiar), sa-mi scufund picioarele in neaua de un alb sclipitor si chiar sa pot face oameni de zapada:)) In rest, eu cu gerul nu prea ma impac. Nu-mi place sa-mi simt mainile si picioarele reci sau obrajii imbujorati. Iar de frig ma satur repede.

Mi-aduc aminte de copilarie, cand ma duceam la sanius si stateam cu orele, pana ma invineteam la propriu (noroc cu mama care venea dupa mine si ma baga in casa la caldurica:)).

Voua va place iarna aceea de poveste? Cu nameti uriasi, pe care sa plutiti?

30 oct. 2009

Crocoditza mi-a dat un premiu:)

Astazi este o zi superba. Nu, nu afara, ci in sufletul meu:) Pe aceasta cale ii multumesc din suflet Crocoditzei, pentru ca i-a acordat un premiu blogului meu. De fapt, este primul premiu pe care el il primeste, de cand a facut "ochisori", mai exact de pe 22 iulie 2009! Sper sa fie de bun augur!Ma bucura nespus de mult sa stiu ca, sunt citita, admirata si premiata de greii din lumea bloggingului!

Croco sa stii ca am uitat de sentimentele ciudate si acum sunt fericita:) Iti multumesc, inca o data.

Am onoarea de a premia (la randul meu), pe unele dintre cele mai bune bloguri:

- Ionouka - printesa urbana indragostita, care reuseste in fiecare zi sa ma capteze cu povestile ei frumoase;

- Zappy - o tanara exuberanta, recent mutata in "cuibusorul dragostei";

- Evergreen - o tipa sensibila, dar la fel de puternica, proaspata studenta la Regie;

- Andreea sau femeia in devenire, care acum mai mult ca niciodata are nevoie de sustinere, pentru a face schimbarea!

- Dennis - pentru ca a incercat sa ma ajute sa-mi gasesc de munca;

- Elza - o tanara draga sufletului meu, datorita poeziilor si frazelor fermecatoare;

- Greenfield - un blog plin de viata;

- Dana Nalbaru - pentru ca are o familie fericita si scrie despre asta, cum nimeni nu o face;

- Simona Gherghe - o jurnalista si un om remarcabil!

Sper sa va bucurati de premiul primit! O toamna frumoasa tuturor!

PS: Nu uitati sa transmiteti cadoul mai departe:)

29 oct. 2009

Sentimente ciudate

Vi s-a intamplat ca dupa multa vreme in care nu ati vazut o prietena buna, sa va simtiti ciudat in momentul in care o revedeti? Aseara, dupa cativa ani, mai precis 3, ne-am reintalnit! M-am bucurat nespus luni, cand am fost sunata si intrebata ce planuri am pentru miercuri seara...Deja emotiile ma coplesisera. Cu ea, am avut o relatie speciala. Si sa va spun si de ce. In liceu am stat in gazda la mama ei, unde am ajuns printr-o intamplare. Mama a sunat intr-un ziar la nr. de tel al unei prietene de familie, si ne-a spus ca de fapt ea si-a ocupat camera, dar ca stie pe cineva care mai cauta o fata sau doua. Zis si facut. Mi-aduc si acum aminte ziua in care noi doua ne-am intalnit. Mama ei ne-a prezentat-o ca fiind un copil cuminte, dar cam rasfatat (fiind si singura la parinti!) si ca adora sa aiba multe perechi de pantofi. In timp ne-am apropiat, ea povestindu-mi de obsesiile ei pe care le facea pentru un baiat sau altul. Insa, aceste povesti adolescentine sau trairi ne-au tinut relatia de prietenie vie. Stiu ca, la un moment dat o consideram ca si sora mea, ce-i drept mi-as fi dorit una (dar si cu frate este bine, credeti-ma). Petreceam atat de mult timp impreuna, stand la palavre despre colegi, teme, scoala, ba chiar si ne ajutam (de fapt eu pe ea, ca eram cu 2 ani mai mare), ne faceam temele impreuna. Mi-aduc aminte de perioada in care ea se pregatea pentru capacitate, eu rezolvam sutele de probleme si de exercitii la matematica (multumesc pe aceasta cale d-nei Leata, care ma facea sa ma culc numai pe la 1, 2 noptea:( ), si ea era langa mine, rezolvand temele pentru pregatire la matematica si romana. Doamne cate tone de ceai beam pe vremea aia...Si cata veselie...In camera cu mine statea si verisoara mea, insa ea niciodata nu avea de facut nimic si se culca mai ceva ca gainile, adica pe la 8 maxim 9. Si ramaneam doar eu si ea, gasindu-ne cumva de facut cate ceva si stand cu orele una, in preajma celeilalte. Aceasta perioada imi este cea mai draga...

Chiar daca totul pare rupt dintr-o poveste, in momentul in care eu a trebuit sa vin la facultate, am inceput sa ne vizitam tot mai putin. Timp de 2 ani ne-am vazut de cateva ori, pana cand si ea a sosit aici. Stau si ma gandesc ca, ceva s-a intamplat in momentul in care ea a sosit in Bucuresti...De cand este aici ne-am vazut de fix 3 ori:(( Cand doream eu sa ne vedem, nu mai avea timp de mine, nici nu stiu de ce se schimbase asa de mult...Aseara am revazut-o dupa 3 ani...Ciudat este ca ea a dorit, de data asta sa ne reintalnim:))...Si ne-am imbratisat si pupat pe obraji, insa simteam ca desi o cunosc, o simt, putin straina de mine...O fi timpul de vina...Cred ca trebuie sa ne mai reintalnim pentru a capata - increderea aceea...Pe care am avut-o odata. Nu zic ca nu ne-am vorbit, ba dimpotriva, insa ma uitam la ea, nu-mi venea sa cred ca suntem acolo, si totusi...As fi vrut sa o intreb ce ne-a despartit atata timp:(( Am povestit multe, despre munca, in general si colegi...Insa, simteam din conversatie ca, ceva, undeva lipseste. Entuziasmul acela pe care noi doua il aveam cand ne intalneam, ajunsesem sa ne intelegem din priviri inainte, fara sa spunem nimic! Totul a decurs bine, si a ramas ca ne vom mai revedea. Abia astept! Sper ca relatia noastra de prietenie sa redevina ce a fost. Sa putem sa ne povestim tot ce avem pe suflet, asa cum faceam de obicei pana la 2, 3 noaptea!

Voi ati avut parte de o asemenea relatie de prietenie? Sa fiti ca doua surori sau frati si ceva sa va desparta dupa mult timp, fara sa stiti ce? Si sa va revedeti dupa mult timp, insa sa simtiti ca ceva nu mai e la fel?

27 oct. 2009

Proiecte noi la inceput de toamna

Cat de mult imi doream sa fac ceva pentru sufletelul meu - sa scriu din nou! Zis si facut! Se pare ca cineva acolo sus ma iubeste! Inceputul de toamna imi aduce noi proiecte de care, sincer ma simt legata spiritual, si nu glumesc.

Ador sa redactez articole si cred ca asta ma reprezinta cel mai bine. Astfel voi scrie pentru www.radardemedia.ro - sa intrati, merita! Si nu spun asta din subiectivitate, dar dupa parerea mea, in scurt timp va fi un boom in media online.

Iar cel de-al doilea proiect necesita creativitate, daruire si multa, multa munca. I'm happy! Ador provocarile si noile inceputuri. That's me!

26 oct. 2009

Se pregateste o surpriza...

Acum cateva minute am avut o surpriza...Stau si ma gandesc si nici nu stiu cum sa o iau. Trag aer in piept si mi se pare ca nu realizez:) Cineva drag, de fapt, o prietena veche pe care nu am mai vazut-o de ani de zile (nici nu stiu sincer, care a fost cauza reala pentru care fiecare si-a vazut de drumul ei) m-a sunat si m-a invitat sa iesim! Saptamana asta:) Acum simt emotie in suflet...O senzatie ciudata pe care nu pot sa o descriu...Cert este ca, de cand eu sunt in Capitala am incercat mereu sa ne intalnim, mai mult sa "trag" de ea, ca sa depanam amintiri de prin liceu, atat de dragi sufletului meu. Sa stam la povesti, asa cum o faceam pana la 3, 4 dimineata. Sa trecem in revista toate amintirile care ne-au legat atata timp...Ce vremuri, ce trairi...Abia astept sa ma intalnesc cu ea, desi stiu ca fiecare s-a schimbat in timpul asta:(( Amandoua ne-am maturizat. Clar nu mai suntem fetite de liceu, insa tocmai pentru ca nu ne-am vazut de mult timp, vom avea foarte multe de povestit. Yeeeeee! Abia astept:))

22 oct. 2009

Azi e frumos

Este 22 octombrie si afara este asa de frumos. Porumbeii, care tocmai s-au asezat pe pervaz, ganguresc ceva la geam, parca ma indeamna sa ma plimb cu ei. Este o vreme tocmai buna de plimbari si de cugetari, de aerisit mintea si de visat.

Astazi, mai mult ca ieri, simt ca se apropie momentul, in care voi avea din nou biroul meu, si ma voi trezi in fiecare dimineata cu acel chef nebun de a merge la munca, de a-mi intalni colegii/colegele si de a ma face utila societatii! (Optimista din fire ca de obicei - ar spune Bubu)...Eh, abia astept sa intru din nou in ritmul ala agitat! Doamne-ajuta!

Deocamdata, ma bucur de ziua asta superba! Sper ca si voi faceti la fel!

21 oct. 2009

Au trecut 25 de ani...

Acum 25 de ani, intr-o zi frumoasa de toamna, mama imi dadea nastere...

Nici acum nu realizez cum au trecut anii acestia. De-a lungul timpului in viata mea au aparut schimbari, bune sau nu, le-am luat pe toate asa cum au venit. Consider ca omul cat traieste invata si devine mult mai intelept si mai puternic.

Ce-mi doresc eu acum? Multe:))) Vreau un job stabil intr-o companie care sa respecte cu adevarat angajatii, o familie si multa sanatate, atat mie cat si familiei mele.


PS: Le multumesc tuturor celor care mi-au infrumusetat dimineata, si mi-au demonstrat inca o data, ca oamenii sunt minunati!

13 oct. 2009

Despre viitor

"Viitorul apartine celor care cred in frumusetea viselor lor" - Eleanor Roosevelt.

Frumos spus.

2 oct. 2009

Vorbe intelepte...

"Nu lasa visele sa piara, pentru ca daca visele mor viata nu este decat o pasare cu aripi rupte care nu mai poate sa zboare" - Langston Hughes

Sunt intru totul de acord cu acest citat...Consider ca daca nu mai ai vise, de fapt nu mai ai pentru ce sa traiesti pe acest Pamant. Asa ca, oameni buni, visati cat mai mult si traiti clipa la intensitate maxima!

30 sept. 2009

In cautarea unui job stabil

M-am saturat de companii care promit marea si sarea de la inceput...Pachet salarial atractiv, bonuri de masa, telefon si masina de serviciu, bla, bla, bla... Lucruri de care afli mai tarziu ca nu sunt adevarate...In periplu meu am tot aflat de nume mari din tara asta, care isi permit ca in anunturile de job-uri sa minta fratilor cu desavarsire...Se spune ca job-ul pe care trebuie sa il ocupi este full-time, cand te duci la interviu: surpriza - e part-time:(( Ca de fapt ei cauta mai multi fraieri prima data pe part-time si ca mai incolo...cine stie cand (adica niciodata) va fi full-time? Cum doamne iarta-ma? Ma minti asa pe fata? Ma faci sa-mi pierd din timpul meu pretios, asa ca vrei tu? Foarte tare...Credeam ca imi voi gasi locul meu in sfarsit. Dar...Nu disper. Sunt convinsa ca voi gasi ceea ce caut mai devreme sau mai tarziu.
Si stiu ce imi doresc. Vreau sa scriu din nou. Asa cum in toti acesti ani am facut-o. Vreau un post de redactor sau jurnalist la o revista online - fie ea pentru femei, in domeniul IT sau orice altceva. Dar sa fie un job stabil. Un loc de munca pe care sa il am ani de zile asa cum au avut parintii nostri. Un loc in care sa-mi canalizez toate energiile mele. Sa nu-mi fie teama ca de maine totul se va sfarsi!
Sunt constienta de faptul ca, imi va mai lua ceva timp pana sa gasesc asa ceva, dar stiu ca voi gasi!
De ce? Pentru ca sunt ambitioasa si cred in norocul si destinul meu.

PS: Daca a auzit cineva de vreun ziar care face angajari sau revista, va rog sa imi spuneti, promit ca fac cinste cu un suc din primul salariu:))

27 sept. 2009

O leapsa ratacita:))

Sunt de cateva zile datoare cu o leapsa primita de la Andreea sau Femeia in devenire....Asa ca, sa purcedem la ea:)) Eu dau leapsa mai departe catre Elza, daca are timp!

1. Dacă ai putea să intri şi să trăieşti într-o carte, care ar fi aceasta ? Motivează alegerea făcută! (dar într-un film? dar într-un cântec?)

Cartea in care mi-as dori sa intru ar fi cu siguranta Cenusareasa de Hans Christian Anderson, deoarece de mica visam sa-mi gasesc printul, care sa ma iubeasca si sa aiba grija de mine toata viata:)) Inca mai cred asta!

Filmul pe care eu pur si simplu il ador este Serendipity, in regia lui Peter Chelsom. De prima data cand l-am privit mi-am imaginat ca sunt Kate Beckinsale si ca imi voi gasi iubirea asa...intamplator:)) Este o poveste de dragoste siropoasa si spumoasa ce m-a facut sa il vizionez de vreo 5-6 ori! Stiu sunt o romantica incurabila:))

Hmm. In privinta cantecului este cam greu. Si asta pentru ca, daca aud o melodie care imi place si suna bine, o ascult la nesfarsit. Insa, probabil ca mi-ar placea in My All, Mariah Carey! Si asta pentru ca, de mica am adorat aceasta melodie si am ascultat-o la nesfarsit. Imi creeaza o stare de bine, ma face sa ma indragostesc de viata, de natura, de tot!

2. Daca ai putea sa-ţi alegi prenumele care ar fi acesta? Dar în cazul în care ai fi de gen opus?

Ariana si Edy.

3. In ce altă ţară ai vrea să trăieşti pt 1 an şi de ce?

In Danemarca pentru ca este o tara linistita, civilizata si nivelul de trai este ridicat.

4. Care e visul cel mai neobişnuit ce l-ai avut şi ti-l aminteşti?

Cand eram mica am visat ca am cazut intr-o fantana:(( Stiam ca voi cadea in apa si ca ma voi ineca...Simteam un gol imens si o senzatie apasatoare. M-am trezit speriata rau.

5. Povesteşte o zi din viaţa ta imaginându-ţi că eşti un animal.

De cand ma stiu imi doresc sa fiu un porumbel, sa zbor peste tot:)) Cred ca este senzational sa poti zbura oriunde si sa vezi orice tara iti doresti:))

6. Daca ai putea trăi în pielea altcuiva pt. o perioadă limitată de timp, cine ar fi aceasta persoană şi de ce ai alege-o?

Cred ca in pielea iubitului meu, pentru ca mi-ar placea sa stiu ce gandeste cu adevarat despre mine:)) Nu ca nu as sti, doar pentru fun:)) Atat!

7. Dacă te-ai trezi singur pe lume, care crezi că ţi-ar fi primele gânduri şi ce ai face prima dată?

Nu mi-as dori sa traiesc asta niciodata, deoarece eu nu suport singuratatea:(( Sunt o persoana sociabila si sunt convinsa ca as muri la propriu neavand cu cine sa-mi impartasesc trairile, emotiile, ideile!





24 sept. 2009

Alerg spre orizonturi noi

De cateva zile alerg incontinuu spre un orizont nou, unul mult mai bun pentru mine. Abia daca mai apuc sa mai mananc cate ceva, din cauza drumurilor si intalnirilor:(( Nu-mi pare rau ca trebuie sa o iau de la capat, in alta parte, nu ma debusoleaza, ci mai mult decat atat ma impulsioneaza sa merg inainte! Energia, vointa, dar mai ales ambitia pe care o simt in momentul asta, imi spun ca rezolvarea va veni cat de curand. Cineva, undeva ma va primi alaturi, pe taramuri mult mai bune ca pana acum:)) De fapt nici nu are cum sa fie altfel: sunt o persoana puternica, optimista si increzatoare:)

Dar parca stiati asta despre mine, nu?

16 sept. 2009

E vremea pentru o schimbare

De ceva timp am inteles ca, indiferent cat ai dori tu de mult sa prinzi radacini undeva, cineva sau ceva te impiedica. Nu stiu daca Universul se intoarce impotriva ta sau alte forte negative, dar pur si simplu "ceva" se opreste, chiar in momentul in care tu credeai ca totul e OK.

Am inteles. E vremea schimbarii. Insa, stiu ca de data asta, voi lupta mai mult pentru atingerea scopurilor in viata, si nu ma voi impiedica de orice ciot care-mi va iesi in cale. Sunt puternica, ambitioasa si stiu ca la un moment dat, Universul va fi si de partea mea. Asa ca, voi merge mai departe, dupa zicala: "Orice sut in fund este un pas inainte".

9 sept. 2009

Profesionalismul la romani

M-am scarbit (scuzati-mi expresia) de angajatori care iti cer sa fii profesionist. De fapt sa stii de toate: sa stii sa tastezi rapid, sa lucrezi cat mai repede si cat mai eficient, sa raspunzi la telefon (chit ca vrei sau nu!), sa stii sa faci cafeaua, sa cunosti toate programele posibile si imposibile, sa fii punctual, organizat, constiincios (daca stai peste program cu atat mai bine pt el:(), sa stii engleza si franceza la perfectie, sa fii loial, sa nu vorbesti pe mess si sa nu tai frunza la caini etc.

OK! Am inteles ca in ziua de azi este fffff greu sa patrunzi intr-o companie puternica, serioasa, care sa ia in calcul, ca stii sa faci toate cele enumerate mai sus, si sa fii tratat ca atare! Am observat ca multi angajatori prefera "sa-si bata joc" de angajati la modul cel mai josnic cu putinta.

Daca se poate ca tie, ca angajat sa-ti dea 5 milioane este perfect! Nu mai conteaza ca ai facultate, masterat sau ca detii cunostinte si experienta in domeniul respectiv! NU! Omul perfect in ochii angajatorului din ziua de azi este cel care cere cei mai putini bani si care munceste pe branci:( Si credeti-ma ca, la aceasta concluzie am ajuns din ce am observat in jurul meu!

Deci, de fapt cum sta treaba? Tu, ca angajat trebuie sa fii perfect, iar el sa NU? Cine are oare de castigat si cine are de pierdut? Eu, una consider ca un angajator care nu stie sa-si pastreze angajatii intr-o companie si doar ii ruleaza, are numai de piedut! El nu va putea construi NICIODATA echipa puternica pe care si-o doreste! Si asta din simplul fapt ca EL nu este loial si corect cu angajatii sai.

Nu vreau sa o lungesc prea mult! Stiu, am inteles este criza economica, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa fii OM!

PS: Intr-o lume "dezechilibrata" economic nu ar trebui toti sa incercam sa devenim profesionisti?

25 aug. 2009

Flori, flori, flori

Inalte, cu petale numeroase, galbene, rosii, roz, parfumate, de camp, gradina ori de apartament si de diferite natii - toate florile imi plac. De la trandafiri, panselute, gerbere, crizanteme si pana la muscate, crini sau bucuria casei. Le admir, le ador.

Cand vad o floare, ma napustesc asupra ei sa-i simt mirosul imbatator. Oriunde m-as afla, fie ca sunt in parc sau pe strada (chit ca unii se holbeaza la mine si incep sa rada:)) ) Stiu, este ciudat, dar mie imi place sa fiu naturala si zapacita...Asa sunt eu:)

Parfumul lor imi creeaza o stare de euforie, de placere. Frumusetea, dar mai ales puritatea si gingasia lor ma cuceresc pe loc. That's me! A power flower girl:)))

Voua ce flori va plac?

21 aug. 2009

Tipurile de iubire

Da, dragii mei exista mai multe tipuri de iubire. Cum, intr-un post anterior o buna prietena ma intreba: "Cum poti sa spui ca EL este cel pe care il iubesti cel mai mult pe lumea asta?", m-am gandit sa detaliez diferitele tipuri de iubire.

Draga Bia, omul a fost conceput de D-zeu sa simta mai multe tipuri de iubire, chiar daca are o singura inima:). Iubirea parinteasca, cea frateasca, platonica fata de prieteni, colegi, difera de iubirea aceia nebuneasca, fulgeratoare, care te urca pana la Ceruri, iti furnica inima, te copleseste...Toate acestea fac parte din sufletul si trupul unei persoane. Insa ele sunt complementare. Daca una lipseste din inima ta, nu mai ai liniste sufleteasca, stare si simti ca esti pierdut...

Insa cand ele exista, se contopesc si te transforma pe tine intr-un fluture, intr-o floare, in cea mai buna si pura fiinta...De fapt iubirea fulgeratoare, nebuneasca, trupeasca pe care o poti simti fata de partenerul tau este mult mai complexa, matura comparativ cu cea parinteasca. Este o completare a speciei noastre, in bine!

Nu vreau sa plictisesc pe nimeni, cum am mai spus-o pe EL il iubesc cel mai mult pe lumea asta, in calitate de partener, de om alaturi de care pot construi si fructifica ceva...Asta nu inseamna ca nu imi iubesc parintii, fratele, bunica, verisoarele, unchii etc. Ei fac parte din sufletul meu neconditionat:)

20 aug. 2009

Emotii...

Mai este o ora din programul meu de munca, iar eu sunt emotionata pana-n maduva oaselor pentru ce va fi maine...Maine este o zi speciala...Trebuie sa gasesc cadoul perfect pentru my sweet papa bear si sper sa si il gasesc:) M-am gandit toata saptamana, de fapt toata luna la ce sa ii ofer:). Sper ca ceea ce ii voi oferi sa ii placa si sa il faca fericit! Atat imi doresc sa il fac sa zambeasca...Doar e omul pe care il iubesc cel mai mult pe lumea asta!

19 aug. 2009

Ador surprizele...

Sunt un copil stiu. Ador surprizele placute venite din partea lui:) Ador cand vine spre mine, la munca si ma asteapta (doar ca sa mergem impreuna acasa), cand vrea sa mergem la munte sau la mare tenam-nesam (dintr-o data), cand imi ofera o floare desi nu este o ocazie speciala...

De fapt ador surprizele mici. Dovezile mici de iubire mi se par esentiale in viata omului...Doar ele ne fac viata mai frumoasa:)

TE IUBESC URSULETULE!

In lumea calculatoarelor

Traiesc in lumea calculatoarelor. Acum nu stiu sigur daca eu traiesc intr-o lume nebuna controlata doar de pc-uri sau ele fac in asa masura incat sa patrunda in lumea mea. Oricum ar fi, de cativa ani buni, stiu ca doar in fata computerului ma gasesc...Nociv sau nu, pc-ul face parte din viata mea mai mult decat mi-as dori...Doar cand dorm ma simt eliberata de tehnologia asta. Atat! Nu spun ca este daunator, ci doar ca, simt nevoia sa ma refugiez in orice altceva, decat sa stau atintita in fata monitorului si sa tastez...Si totusi nu cred ca as mai concepe viata fara el...

Stare de liniste

Ati simtit vreodata o stare de liniste, care iti inunda sufletul si toate celulele corpului? O astfel de stare am eu acum. O impacare cu mine, cu Universul simt in acest moment. Nu stiu care e cauza. Sa fie oare faptul ca sunt fericita, iubesc sau traiesc? Posibil...

18 aug. 2009

Vreau sa fiu copil din nou


Astazi ma gandeam la copilaria mea, la cate nazdravanii faceam, la viata simpla pe care o aveam atunci, la serile minunate petrecute in familie...
Nostalgia copilariei imi sta ascunsa in suflet, in cuget si in simtiri...Imi aduc aminte ce nerabdatoare eram sa inceapa Sailor Moon (Ghiciti cine eram eu?:)) Despre frumoasa poveste de dragoste dintre ea si mascatul (visam ca si eu, cand voi fi mare sa am un print care sa ma iubeasca si sa ma respecte la fel:))...Totul parea exuberant pentru mine, la varsta aceea. Imi placea ca, lupta pentru Bine, pentru viata si dragoste, si ma fascina cum o brosa si un stilou pot schimba si salva lumea:))

Da, mi-as dori sa fiu copil din nou, chiar si pentru cateva minute, nu ore sau zile. Sa nu am responsabilitati, griji si altele...Doar sa ma joc si sa simt din nou parfumul si libertatea copilariei:)

17 aug. 2009

Visez la o salata de vinete:)))

Mai sunt doua ore si eu mor de pofta unei salate de vinete:)) Inghit in sec, beau multa apa, si incerc sa nu ma mai gandesc ...dar tot acolo fuge gandul, fir-ar sa fie:)))

De felul meu nu sunt pofticioasa, dar cand ma gandesc la un anumit fel de mancare delicios, mi se face o poftaaaaaa...MAREEEEE!!! Uff..mai trag de mine doua ore si cand ajung acasa ma pun pe treaba:))

Cine vrea o portie mare de salata de vinete?

14 aug. 2009

Monica Columbeanu are sosie

Da, dragii mei. Astazi in drum spre locul de munca am vazut-o pe sosia Monicai Columbeanu:)))...Era identica: o tipa pe la 1,85-1,86 cm, cu parul lung, bogat, natural, imbracata cu o ie inflorata si o fusta clos alba, cu talie inalta, o pereche de sandale cu toc cui din piele intoarsa maron (nu ca ar fi avut nevoie, era foarteee inaltaaaaa)...aaa si o poseta in aceeasi culoare si nuanta cu sandalele:)))...Ce m-a impresionat era atitudinea ei...Ziceai ca e leit Monica Columbeanu, doar ca era singura (chiar il cautam pe Irinel:))), avea un iphone la care asculta muzica fericita si ...mergea cu metroul (inca nu a descoperit un batranel bogat, cu vila, sofer si piscina:))

Dupa cum o priveam eu, se simtea oarecum stingherita...Nu eram doar eu cea care o asemanam cu Monica Columbeanu:))) Toata lumea intorcea capul si-si dadeau coate, susotind "Uite, ce seamana cu Monica Columbeanu..."

Chiar a fost o faza funny:))) Un vineri altfel!

11 aug. 2009

Un marti plictisitor cu ganduri marete...

Ma gandesc ca maine, poimaine voi face 25 de ani...Si ma sperie...Nu, nu varsta, ci faptul ca, acum la etatea asta nu ma pot lauda cu multe realizari:(( Asta doare cel mai tare. In fiecare zi cand ma trezesc din pat, ma gandesc sa fac ceva pentru mine. Orice. Nici eu nu stiu exact ce...

Vreau multe: un loc de munca stabil - in care sa prind radacini groase si care sa-mi ofere satisfactia ca munca pe care o depun eu nu este in zadar (m-am saturat de companii care promit multe la inceput, iar pe parcurs "se razgandesc" brusc), sa am o masina (nu neaparat noua), dar care sa functioneze perfect si sa ma plimbe peste tot in lumea asta, sa am o casa, si nu in ultimul rand, o familie.

Cam multe lucruri...pentru un om atat de mic! Insa stiu ca, va veni si ziua aia in care sa fiu mandra de toate lucrurile pe care eu le-am facut:))

Voi ce vise aveti?

3 aug. 2009

Eu si trotineta in Decathlon

Am avut un week-end de vis...Si asta pentru ca am dat o raita prin Decathlon - magazinul din Militari cu articole de sport si nu numai...Si sa va spun de ce merita sa mergeti acolo! In primul rand pentru ca, am redevenit copil sambata...

In momentul in care am pasit in magazinul Decathlon am remarcat multa bucurie pe chipul vizitatorilor...De fapt toata lumea era agitata, se juca...Unii cu mingi de diferite dimensiuni, altii se plimbau cu bicicleta, iar altii se dadeau cu...tineti-va bine..trotineta! Adulti, oameni in toata firea:))
Mi-am zis ca lumea ori a dat in mintea copiilor, ori eu nu mai vazusem demult atata fericire pe chipul oamenilor:) Am stat, am analizat datele problemei, si bineinteles ca, am pornit in cautarea unui vehicul cu trei roti:) Zis si facut! Ajung in dreptul standului cu trotinete si caut...Nimic. Nici macar una...Uoff...Ma-nfurii si astept...Am asteptat vreo 10 minute, pana cand un baiat a venit cu un model ultimul racnet in materie de trotinete:) Era mirifica...Sa nu credeti ca este una destinata copiilor, nu, nu, e pentru adulti!
Ma urc pe ea cu piciorul drept si cu stangul imi iau elan...SUPERRRRRRRRRRR!!! Am redevenit copil in cateva minute...Am continuat sa ma plimb asa, eu cu trotineta "mea" sau ea cu mine vreo 20-30 de minute...Simteam ca prind aripi, ca pluteam, zburam...Eu deja eram pe un nor...Eram atat de fericita...Demult nu mai stiam cum este sa fii copil:)))
In exaltarea mea ma uitam in jur, toti erau fericiti, de la copii de 4-5 anisori si pana la oameni trecuti de prima tinerete:) Ce mai, am descoperit taramul copilariei la 24 de ani:))

Hotarasem sa ma reintorc pentru a-mi achizitiona si eu o astfel de trotineta-minune, insa am constatat ca ea costa nici mai mult nici mai putin de 380 RON! Prea mult pentru o trotineta...chiar daca ea ma transforma pe loc intr-un copil!

PS: Ma voi reintoarce cu placere, pentru a mai savura cateva clipe de...copilarie:)

31 iul. 2009

De prin blogosfera...

Iata ce am observat ca se intampla in "blogosfera romaneasca":

- am "intalnit" virtual nenumarate persoane sensibile, prinse sau nu in jocul amagitor al iubirii....Cum ar spune poetul: "dragoste fara suferinta nu exista"..Si pe buna dreptate ca asa este!

- oameni cu sufletul mare, hotarati sa te primeasca'n sanul lor si sa te ajute atunci cand ai nevoie, chiar daca tu esti abia un copil ce ai deschis ochii in aceasta frumoasa "lume a blogosferei";

- sunt persoane mature ce au un suflet de copil;

- fiecare are stilul sau propriu, inconfundabil care te atrage ca un magnet spre blogul sau:)...de fapt asta e si ideea, nu? Bravo:)

- aici se practica zicala: "toti pentru unu' si unu' pentru toti";

M-a impresionat ceea ce am descoperit! Tineti-o tot asa:)

Sperante...

Intr-un fel sau altul melodia asta mi se potriveste:((( Si nu ar trebui...


http://www.youtube.com/watch?v=QGqGEiobiSc&feature=related

30 iul. 2009

Povestea mea...

O melodie care imi creeaza fiori in suflet, ma face sa cad iar pentru a mia oara in melancolie...SUPERBA PIESA:X:X:X:X Ascultati versurile...pe mine m-au vrajit...Celia-Povestea mea


http://www.youtube.com/watch?v=0oDu0FQuZes

29 iul. 2009

Obicei prost

De cand ma stiu am un obicei prost: ma atasez de lucruri si de...oameni. Am incredere oarba aproape in oricine...Stiu ca nu este bine:( M-am "ars" de cateva ori, insa continui sa cred ca oamenii frumosi sunt cei care au suflet bun, nobil. Chiar daca, in zilele noastre sunt putini, ei exista.
Lucrurile de care ma atasez sunt obiectele mici care ma inconjoara, dar care imi fac viata mult mai colorata si mai frumoasa...De exemplu, nu as renunta la cana mea preferata cu floricele rosii, la fusta clos alba sau cea roz, la telefonul meu verde (de ultima generatie, cool, care imi infrumuseteaza diminetile, in momentul in care ascult muzica)..si lista ar putea continua.
Acest prost obicei ma face sa sufar, cand din diferite motive obiectele patesc ceva: se crapa, distrug, deterioreaza sau degradeaza.
Imi aduc si-acum aminte de primul meu telefon un Sony Ericsson T68i, o bijuterie ce mai...Combinatia de argintiu cu bleu, dar si functiile sale, care la vremea aceea erau ultimul racnet, l-au transformat in telefonul perfect...Insa din nefericire, dragostea pt el a durat foarte putin, din cauza faptului ca, un nemernic a reusit sa mi-l fure:((( Cat am plans dupa el...Doamne:((( De atunci sunt cu ochii-n patru la tot ce se intampla in jurul meu, indiferent unde ma aflu, in metrou, ratb etc. Ca deh, mi-a fost invatatura de minte:)
Pasiunea pt aceasta firma nu s-a oprit...Am achizitionat un T 230, un telefon la fel de senzational care "mi-a fost cel mai bun prieten" mai bine de 4 ani! Un super model, bateria era buna, mesajele pe care le trimiteai erau lungi si puteau fi personalizate cu muuulte emoticoane si..muzica (dupa preferinta). Ce mai, un telefon super! In momentul in care am observat ca bateria nu mai tinea si ca trebuia sa il schimb, m-a durut sufletul:(((( ...Il am si-acum undeva prin casa...Nu il voi da niciodata..Pt mine a fost un prieten desavarsit!

28 iul. 2009

Imi amintesc de parca ieri...

Imi amintesc si acum primul nostru dialog, primul schimb de priviri gingaje, pasnice, pline de candoare...de iubire...Desi se intampla, acum peste 3 ani si noua luni...Port si acum in suflet amintiri dulci pe care nu le-as alunga si nu le-as inlocui cu nimic, niciodata...Pentru ca tu esti totul pentru mine, pentru ca si acum imi aduc aminte de primii fiori, pe care i-am simtit in momentul in care m-ai atins cu mana ta calda, umana, primitoare, pentru ca si acum iti simt mirosul parfumului...
Am invatat multe langa tine: sa rad, sa cant, sa iubesc, sa respect, sa construiesc...sa traiesc!
Am trecut prin multe...Ne-am iubit, ne-am alintat, ne-am imbratisat, ne-am dojenit ranile, ne-am imbarbatat, ne-am si certat din cand in cand dar am mers mai departe...
Un lucru il stiu sigur...Viata mea ar fi nimic fara tine...TE IUBESC MULT PREA MULT

27 iul. 2009

De ce urasc ziua de luni

Lunea mi se pare groaznica din n motive:
- anunta inceputul unei noi saptamani si sfarsitul week-end-ului:((
- nu am chef de nimic, in special de munca:d
- munca se efectueaza cu pasi mici...lenti...inceti...
- de fiecare data cand ma uit la ceas...observ ca timpul trece extreeeeem de greu:(
- seara se lasa greu asteptata:(

De ce iubesc vinerea:
- vine week-endul,
- timpul trece repede:))
- munca este realizata rapid si bine;
- am o stare de euforie...pt ca stiu ca vor urma doua zile libere de rasfat total:))
- toata lumea pare degajata, relaxata si fericita:)

Voi aveti zile preferate? Care sunt OK si care NU?

24 iul. 2009

Zodia Balanta 2009

Idile creative

Fluturasul elegant al horoscopului sa se pregateasca pentru un an intens si plin de satisfactii! Casa a 5-a este incarcata de planete mari, iar efectele sunt pe masura. Saturn in casa intai iti va umbri un pic toamna, dar vei primi si lectii de viata in urma carora sa te simti mai bogata si mai inteleapta. Foloseste-ti bine aripile vesele si prinde din zbor toate sansele care se ivesc: sunt destule!

In cariera iti merge bine, ai idei cat cuprinde si daca lucrezi intr-o zona creativa, cu siguranta te vei afima. Daca activezi in zona media sau artistica, in mod cert e anul tau de glorie. Profita pana in octombrie, Saturn retrograd ti-ar putea da mici teste atunci, dar te vei descurca. Fii gata sa stralucesti!

Dragostea este marea cucerire din anul acesta. Esti tot timpul curtata, toata lumea te admira sau te invidiaza. Nu e rost chiar de casatorie, idilele si aventurile fiind preponderente. Daca ai deja un partener de ceva vreme, este posibil sa va hotarati sa aduceti pe lume un pici de toata frumusetea. Sau poate ca e cazul pentru un al doilea, un al treilea copil daca vorbim de veteranii in domeniu...

Sanatatea este un domeniu pe care nu pui mare accent, mai ales ca nici suferinte prea importante nu se profileaza. Totusi, nu lasa starea de spirit buna sa iti faca viata amara mai tarziu, pentru ca excesele te pot costa scump. Ar fi bine ca un regim alimentar tinut prin vara sa nu devina un lux, corpul ta necesitand o detoxifiere dupa ce Saturn te-a stresat destul pe casa bolilor lungi si cronice. Cauta si parerea unui nutritionist.


Sursa: constelatii.ro

De ce nu-mi fac planuri niciodata

Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu-mi fac planuri niciodata...Planurile marete ma sperie. Haideti sa va zic de ce...Stiu in sufletul meu ca, in momentul in care-mi planific ceva nu se realizeaza niciodata:((...Credeti-ma pe cuvant...Toata viata mea este o intamplare...
De exemplu, de mica visam sa ajung prezentatoare TV. Si asta, din pricina faptului ca, mai mult sau mai putin obligata de mama si tata, vedeam in fiecare zi stirile de la ora 20:00. Vorba ceea, vezi o data, de doua ori un lucru si apoi te fascineaza...Asa m-am indragostit eu de ideea de a fi prezentator de stiri...Insa, dorinta si visul din copilarie au ramas ascunse undeva in sufletul meu...Pe vremea aceea nu stiam cat de greu este sa ajungi CINEVA! De fapt, nu stiam ce greu poti ajunge, "acolo", dincolo de sticla TV-ului...Am crescut, am terminat o facultate (bineinteles cea de Jurnalism), si viziunea s-a schimbat. In momentul in care am dorit sa fac practica la una dintre televiziunile de la noi (nu o sa ii dau numele pt ca nu vrea sa ii fac reclama) mi s-a spus ca mi se va elibera o adeverinta...subtil...fara sa fac nimic. Pai dom'le "eu vreau sa fac practica la dvs. pentru ca vreau sa fac ceva in viata asta", "da, veniti pe data de...la ora de... si veti avea adeverinta"...
Inainte sa calc pragul institutiei eram convinsa ca, "cineva" ma va invata putin din tainele televiziunii - pe viu. Din pacate, nu a fost deloc asa...Am plecat dezamagita, avand un gust amar...Mi-am jurat ca nu voi mai pune pasul acolo niciodata!

PS: Voi va faceti planuri?

23 iul. 2009

Sunt doar un om...

De nenumarate ori imi vine sa renunt la tot...Sa fug de lume, sa ma ascund intr-un loc negasit de nimeni...Insa dupa cateva secunde, in minte mi se cuibaresc exact motivele pentru care nu ar trebui sa fac asta:) Si...totul a fost doar o idee risipita-n vant.
That's me!
Iata motivele pentru care nu fac asta:
- inca mai cred ca odata va veni si ziua mea (in care mi se indeplinesc toate dorintele);
- cred in dragoste si mai ales in dovezile marunte, care ne fac viata mai frumoasa;
- am prea multa incredere in oameni.

PS: Nu voi uita niciodata persoanele care mi-au spus o vorba buna, atunci cand aveam cea mai mare nevoie! Datorita lor merg inainte, cu pasi marunti...dar siguri!

22 iul. 2009

Bun venit!!!!

Yessss!!! Am reusit:) De cand imi doream un blog personalizat...De fapt imi doream un loc al meu, in care sa-mi spun ofurile, reusitele in viata si de ce nu, ideile filosofice pe care le-am capatat odata cu trecerea timpului (mai bine spus, cu absolvirea facultatii de Filosofie si Jurnalism).

PS: Promit sa postez pe acest blog, ori de cate ori voi avea ceva de spus...