De prin blogosfera...

Iata ce am observat ca se intampla in "blogosfera romaneasca":

- am "intalnit" virtual nenumarate persoane sensibile, prinse sau nu in jocul amagitor al iubirii....Cum ar spune poetul: "dragoste fara suferinta nu exista"..Si pe buna dreptate ca asa este!

- oameni cu sufletul mare, hotarati sa te primeasca'n sanul lor si sa te ajute atunci cand ai nevoie, chiar daca tu esti abia un copil ce ai deschis ochii in aceasta frumoasa "lume a blogosferei";

- sunt persoane mature ce au un suflet de copil;

- fiecare are stilul sau propriu, inconfundabil care te atrage ca un magnet spre blogul sau:)...de fapt asta e si ideea, nu? Bravo:)

- aici se practica zicala: "toti pentru unu' si unu' pentru toti";

M-a impresionat ceea ce am descoperit! Tineti-o tot asa:)

Sperante...

Intr-un fel sau altul melodia asta mi se potriveste:((( Si nu ar trebui...


http://www.youtube.com/watch?v=QGqGEiobiSc&feature=related

Povestea mea...

O melodie care imi creeaza fiori in suflet, ma face sa cad iar pentru a mia oara in melancolie...SUPERBA PIESA:X:X:X:X Ascultati versurile...pe mine m-au vrajit...Celia-Povestea mea


http://www.youtube.com/watch?v=0oDu0FQuZes

Obicei prost

De cand ma stiu am un obicei prost: ma atasez de lucruri si de...oameni. Am incredere oarba aproape in oricine...Stiu ca nu este bine:( M-am "ars" de cateva ori, insa continui sa cred ca oamenii frumosi sunt cei care au suflet bun, nobil. Chiar daca, in zilele noastre sunt putini, ei exista.
Lucrurile de care ma atasez sunt obiectele mici care ma inconjoara, dar care imi fac viata mult mai colorata si mai frumoasa...De exemplu, nu as renunta la cana mea preferata cu floricele rosii, la fusta clos alba sau cea roz, la telefonul meu verde (de ultima generatie, cool, care imi infrumuseteaza diminetile, in momentul in care ascult muzica)..si lista ar putea continua.
Acest prost obicei ma face sa sufar, cand din diferite motive obiectele patesc ceva: se crapa, distrug, deterioreaza sau degradeaza.
Imi aduc si-acum aminte de primul meu telefon un Sony Ericsson T68i, o bijuterie ce mai...Combinatia de argintiu cu bleu, dar si functiile sale, care la vremea aceea erau ultimul racnet, l-au transformat in telefonul perfect...Insa din nefericire, dragostea pt el a durat foarte putin, din cauza faptului ca, un nemernic a reusit sa mi-l fure:((( Cat am plans dupa el...Doamne:((( De atunci sunt cu ochii-n patru la tot ce se intampla in jurul meu, indiferent unde ma aflu, in metrou, ratb etc. Ca deh, mi-a fost invatatura de minte:)
Pasiunea pt aceasta firma nu s-a oprit...Am achizitionat un T 230, un telefon la fel de senzational care "mi-a fost cel mai bun prieten" mai bine de 4 ani! Un super model, bateria era buna, mesajele pe care le trimiteai erau lungi si puteau fi personalizate cu muuulte emoticoane si..muzica (dupa preferinta). Ce mai, un telefon super! In momentul in care am observat ca bateria nu mai tinea si ca trebuia sa il schimb, m-a durut sufletul:(((( ...Il am si-acum undeva prin casa...Nu il voi da niciodata..Pt mine a fost un prieten desavarsit!

Imi amintesc de parca ieri...

Imi amintesc si acum primul nostru dialog, primul schimb de priviri gingaje, pasnice, pline de candoare...de iubire...Desi se intampla, acum peste 3 ani si noua luni...Port si acum in suflet amintiri dulci pe care nu le-as alunga si nu le-as inlocui cu nimic, niciodata...Pentru ca tu esti totul pentru mine, pentru ca si acum imi aduc aminte de primii fiori, pe care i-am simtit in momentul in care m-ai atins cu mana ta calda, umana, primitoare, pentru ca si acum iti simt mirosul parfumului...
Am invatat multe langa tine: sa rad, sa cant, sa iubesc, sa respect, sa construiesc...sa traiesc!
Am trecut prin multe...Ne-am iubit, ne-am alintat, ne-am imbratisat, ne-am dojenit ranile, ne-am imbarbatat, ne-am si certat din cand in cand dar am mers mai departe...
Un lucru il stiu sigur...Viata mea ar fi nimic fara tine...TE IUBESC MULT PREA MULT

De ce urasc ziua de luni

Lunea mi se pare groaznica din n motive:
- anunta inceputul unei noi saptamani si sfarsitul week-end-ului:((
- nu am chef de nimic, in special de munca:d
- munca se efectueaza cu pasi mici...lenti...inceti...
- de fiecare data cand ma uit la ceas...observ ca timpul trece extreeeeem de greu:(
- seara se lasa greu asteptata:(

De ce iubesc vinerea:
- vine week-endul,
- timpul trece repede:))
- munca este realizata rapid si bine;
- am o stare de euforie...pt ca stiu ca vor urma doua zile libere de rasfat total:))
- toata lumea pare degajata, relaxata si fericita:)

Voi aveti zile preferate? Care sunt OK si care NU?

Zodia Balanta 2009

Idile creative

Fluturasul elegant al horoscopului sa se pregateasca pentru un an intens si plin de satisfactii! Casa a 5-a este incarcata de planete mari, iar efectele sunt pe masura. Saturn in casa intai iti va umbri un pic toamna, dar vei primi si lectii de viata in urma carora sa te simti mai bogata si mai inteleapta. Foloseste-ti bine aripile vesele si prinde din zbor toate sansele care se ivesc: sunt destule!

In cariera iti merge bine, ai idei cat cuprinde si daca lucrezi intr-o zona creativa, cu siguranta te vei afima. Daca activezi in zona media sau artistica, in mod cert e anul tau de glorie. Profita pana in octombrie, Saturn retrograd ti-ar putea da mici teste atunci, dar te vei descurca. Fii gata sa stralucesti!

Dragostea este marea cucerire din anul acesta. Esti tot timpul curtata, toata lumea te admira sau te invidiaza. Nu e rost chiar de casatorie, idilele si aventurile fiind preponderente. Daca ai deja un partener de ceva vreme, este posibil sa va hotarati sa aduceti pe lume un pici de toata frumusetea. Sau poate ca e cazul pentru un al doilea, un al treilea copil daca vorbim de veteranii in domeniu...

Sanatatea este un domeniu pe care nu pui mare accent, mai ales ca nici suferinte prea importante nu se profileaza. Totusi, nu lasa starea de spirit buna sa iti faca viata amara mai tarziu, pentru ca excesele te pot costa scump. Ar fi bine ca un regim alimentar tinut prin vara sa nu devina un lux, corpul ta necesitand o detoxifiere dupa ce Saturn te-a stresat destul pe casa bolilor lungi si cronice. Cauta si parerea unui nutritionist.

Sursa: constelatii.ro

De ce nu-mi fac planuri niciodata

Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu-mi fac planuri niciodata...Planurile marete ma sperie. Haideti sa va zic de ce...Stiu in sufletul meu ca, in momentul in care-mi planific ceva nu se realizeaza niciodata:((...Credeti-ma pe cuvant...Toata viata mea este o intamplare...
De exemplu, de mica visam sa ajung prezentatoare TV. Si asta, din pricina faptului ca, mai mult sau mai putin obligata de mama si tata, vedeam in fiecare zi stirile de la ora 20:00. Vorba ceea, vezi o data, de doua ori un lucru si apoi te fascineaza...Asa m-am indragostit eu de ideea de a fi prezentator de stiri...Insa, dorinta si visul din copilarie au ramas ascunse undeva in sufletul meu...Pe vremea aceea nu stiam cat de greu este sa ajungi CINEVA! De fapt, nu stiam ce greu poti ajunge, "acolo", dincolo de sticla TV-ului...Am crescut, am terminat o facultate (bineinteles cea de Jurnalism), si viziunea s-a schimbat. In momentul in care am dorit sa fac practica la una dintre televiziunile de la noi (nu o sa ii dau numele pt ca nu vrea sa ii fac reclama) mi s-a spus ca mi se va elibera o adeverinta...subtil...fara sa fac nimic. Pai dom'le "eu vreau sa fac practica la dvs. pentru ca vreau sa fac ceva in viata asta", "da, veniti pe data de...la ora de... si veti avea adeverinta"...
Inainte sa calc pragul institutiei eram convinsa ca, "cineva" ma va invata putin din tainele televiziunii - pe viu. Din pacate, nu a fost deloc asa...Am plecat dezamagita, avand un gust amar...Mi-am jurat ca nu voi mai pune pasul acolo niciodata!

PS: Voi va faceti planuri?

Sunt doar un om...

De nenumarate ori imi vine sa renunt la tot...Sa fug de lume, sa ma ascund intr-un loc negasit de nimeni...Insa dupa cateva secunde, in minte mi se cuibaresc exact motivele pentru care nu ar trebui sa fac asta:) Si...totul a fost doar o idee risipita-n vant.
That's me!
Iata motivele pentru care nu fac asta:
- inca mai cred ca odata va veni si ziua mea (in care mi se indeplinesc toate dorintele);
- cred in dragoste si mai ales in dovezile marunte, care ne fac viata mai frumoasa;
- am prea multa incredere in oameni.

PS: Nu voi uita niciodata persoanele care mi-au spus o vorba buna, atunci cand aveam cea mai mare nevoie! Datorita lor merg inainte, cu pasi marunti...dar siguri!

Bun venit!!!!

Yessss!!! Am reusit:) De cand imi doream un blog personalizat...De fapt imi doream un loc al meu, in care sa-mi spun ofurile, reusitele in viata si de ce nu, ideile filosofice pe care le-am capatat odata cu trecerea timpului (mai bine spus, cu absolvirea facultatii de Filosofie si Jurnalism).

PS: Promit sa postez pe acest blog, ori de cate ori voi avea ceva de spus...