Flori, flori, flori

Inalte, cu petale numeroase, galbene, rosii, roz, parfumate, de camp, gradina ori de apartament si de diferite natii - toate florile imi plac. De la trandafiri, panselute, gerbere, crizanteme si pana la muscate, crini sau bucuria casei. Le admir, le ador.

Cand vad o floare, ma napustesc asupra ei sa-i simt mirosul imbatator. Oriunde m-as afla, fie ca sunt in parc sau pe strada (chit ca unii se holbeaza la mine si incep sa rada:)) ) Stiu, este ciudat, dar mie imi place sa fiu naturala si zapacita...Asa sunt eu:)

Parfumul lor imi creeaza o stare de euforie, de placere. Frumusetea, dar mai ales puritatea si gingasia lor ma cuceresc pe loc. That's me! A power flower girl:)))

Voua ce flori va plac?

Tipurile de iubire

Da, dragii mei exista mai multe tipuri de iubire. Cum, intr-un post anterior o buna prietena ma intreba: "Cum poti sa spui ca EL este cel pe care il iubesti cel mai mult pe lumea asta?", m-am gandit sa detaliez diferitele tipuri de iubire.

Draga Bia, omul a fost conceput de D-zeu sa simta mai multe tipuri de iubire, chiar daca are o singura inima:). Iubirea parinteasca, cea frateasca, platonica fata de prieteni, colegi, difera de iubirea aceia nebuneasca, fulgeratoare, care te urca pana la Ceruri, iti furnica inima, te copleseste...Toate acestea fac parte din sufletul si trupul unei persoane. Insa ele sunt complementare. Daca una lipseste din inima ta, nu mai ai liniste sufleteasca, stare si simti ca esti pierdut...

Insa cand ele exista, se contopesc si te transforma pe tine intr-un fluture, intr-o floare, in cea mai buna si pura fiinta...De fapt iubirea fulgeratoare, nebuneasca, trupeasca pe care o poti simti fata de partenerul tau este mult mai complexa, matura comparativ cu cea parinteasca. Este o completare a speciei noastre, in bine!

Nu vreau sa plictisesc pe nimeni, cum am mai spus-o pe EL il iubesc cel mai mult pe lumea asta, in calitate de partener, de om alaturi de care pot construi si fructifica ceva...Asta nu inseamna ca nu imi iubesc parintii, fratele, bunica, verisoarele, unchii etc. Ei fac parte din sufletul meu neconditionat:)

Emotii...

Mai este o ora din programul meu de munca, iar eu sunt emotionata pana-n maduva oaselor pentru ce va fi maine...Maine este o zi speciala...Trebuie sa gasesc cadoul perfect pentru my sweet papa bear si sper sa si il gasesc:) M-am gandit toata saptamana, de fapt toata luna la ce sa ii ofer:). Sper ca ceea ce ii voi oferi sa ii placa si sa il faca fericit! Atat imi doresc sa il fac sa zambeasca...Doar e omul pe care il iubesc cel mai mult pe lumea asta!

Ador surprizele...

Sunt un copil stiu. Ador surprizele placute venite din partea lui:) Ador cand vine spre mine, la munca si ma asteapta (doar ca sa mergem impreuna acasa), cand vrea sa mergem la munte sau la mare tenam-nesam (dintr-o data), cand imi ofera o floare desi nu este o ocazie speciala...

De fapt ador surprizele mici. Dovezile mici de iubire mi se par esentiale in viata omului...Doar ele ne fac viata mai frumoasa:)

TE IUBESC URSULETULE!

In lumea calculatoarelor

Traiesc in lumea calculatoarelor. Acum nu stiu sigur daca eu traiesc intr-o lume nebuna controlata doar de pc-uri sau ele fac in asa masura incat sa patrunda in lumea mea. Oricum ar fi, de cativa ani buni, stiu ca doar in fata computerului ma gasesc...Nociv sau nu, pc-ul face parte din viata mea mai mult decat mi-as dori...Doar cand dorm ma simt eliberata de tehnologia asta. Atat! Nu spun ca este daunator, ci doar ca, simt nevoia sa ma refugiez in orice altceva, decat sa stau atintita in fata monitorului si sa tastez...Si totusi nu cred ca as mai concepe viata fara el...

Stare de liniste

Ati simtit vreodata o stare de liniste, care iti inunda sufletul si toate celulele corpului? O astfel de stare am eu acum. O impacare cu mine, cu Universul simt in acest moment. Nu stiu care e cauza. Sa fie oare faptul ca sunt fericita, iubesc sau traiesc? Posibil...

Vreau sa fiu copil din nou

Astazi ma gandeam la copilaria mea, la cate nazdravanii faceam, la viata simpla pe care o aveam atunci, la serile minunate petrecute in familie...
Nostalgia copilariei imi sta ascunsa in suflet, in cuget si in simtiri...Imi aduc aminte ce nerabdatoare eram sa inceapa Sailor Moon (Ghiciti cine eram eu?:)) Despre frumoasa poveste de dragoste dintre ea si mascatul (visam ca si eu, cand voi fi mare sa am un print care sa ma iubeasca si sa ma respecte la fel:))...Totul parea exuberant pentru mine, la varsta aceea. Imi placea ca, lupta pentru Bine, pentru viata si dragoste, si ma fascina cum o brosa si un stilou pot schimba si salva lumea:))

Da, mi-as dori sa fiu copil din nou, chiar si pentru cateva minute, nu ore sau zile. Sa nu am responsabilitati, griji si altele...Doar sa ma joc si sa simt din nou parfumul si libertatea copilariei:)

Visez la o salata de vinete:)))

Mai sunt doua ore si eu mor de pofta unei salate de vinete:)) Inghit in sec, beau multa apa, si incerc sa nu ma mai gandesc ...dar tot acolo fuge gandul, fir-ar sa fie:)))

De felul meu nu sunt pofticioasa, dar cand ma gandesc la un anumit fel de mancare delicios, mi se face o poftaaaaaa...MAREEEEE!!! Uff..mai trag de mine doua ore si cand ajung acasa ma pun pe treaba:))

Cine vrea o portie mare de salata de vinete?

Monica Columbeanu are sosie

Da, dragii mei. Astazi in drum spre locul de munca am vazut-o pe sosia Monicai Columbeanu:)))...Era identica: o tipa pe la 1,85-1,86 cm, cu parul lung, bogat, natural, imbracata cu o ie inflorata si o fusta clos alba, cu talie inalta, o pereche de sandale cu toc cui din piele intoarsa maron (nu ca ar fi avut nevoie, era foarteee inaltaaaaa)...aaa si o poseta in aceeasi culoare si nuanta cu sandalele:)))...Ce m-a impresionat era atitudinea ei...Ziceai ca e leit Monica Columbeanu, doar ca era singura (chiar il cautam pe Irinel:))), avea un iphone la care asculta muzica fericita si ...mergea cu metroul (inca nu a descoperit un batranel bogat, cu vila, sofer si piscina:))

Dupa cum o priveam eu, se simtea oarecum stingherita...Nu eram doar eu cea care o asemanam cu Monica Columbeanu:))) Toata lumea intorcea capul si-si dadeau coate, susotind "Uite, ce seamana cu Monica Columbeanu..."

Chiar a fost o faza funny:))) Un vineri altfel!

Un marti plictisitor cu ganduri marete...

Ma gandesc ca maine, poimaine voi face 25 de ani...Si ma sperie...Nu, nu varsta, ci faptul ca, acum la etatea asta nu ma pot lauda cu multe realizari:(( Asta doare cel mai tare. In fiecare zi cand ma trezesc din pat, ma gandesc sa fac ceva pentru mine. Orice. Nici eu nu stiu exact ce...

Vreau multe: un loc de munca stabil - in care sa prind radacini groase si care sa-mi ofere satisfactia ca munca pe care o depun eu nu este in zadar (m-am saturat de companii care promit multe la inceput, iar pe parcurs "se razgandesc" brusc), sa am o masina (nu neaparat noua), dar care sa functioneze perfect si sa ma plimbe peste tot in lumea asta, sa am o casa, si nu in ultimul rand, o familie.

Cam multe lucruri...pentru un om atat de mic! Insa stiu ca, va veni si ziua aia in care sa fiu mandra de toate lucrurile pe care eu le-am facut:))

Voi ce vise aveti?

Eu si trotineta in Decathlon

Am avut un week-end de vis...Si asta pentru ca am dat o raita prin Decathlon - magazinul din Militari cu articole de sport si nu numai...Si sa va spun de ce merita sa mergeti acolo! In primul rand pentru ca, am redevenit copil sambata...

In momentul in care am pasit in magazinul Decathlon am remarcat multa bucurie pe chipul vizitatorilor...De fapt toata lumea era agitata, se juca...Unii cu mingi de diferite dimensiuni, altii se plimbau cu bicicleta, iar altii se dadeau cu...tineti-va bine..trotineta! Adulti, oameni in toata firea:))
Mi-am zis ca lumea ori a dat in mintea copiilor, ori eu nu mai vazusem demult atata fericire pe chipul oamenilor:) Am stat, am analizat datele problemei, si bineinteles ca, am pornit in cautarea unui vehicul cu trei roti:) Zis si facut! Ajung in dreptul standului cu trotinete si caut...Nimic. Nici macar una...Uoff...Ma-nfurii si astept...Am asteptat vreo 10 minute, pana cand un baiat a venit cu un model ultimul racnet in materie de trotinete:) Era mirifica...Sa nu credeti ca este una destinata copiilor, nu, nu, e pentru adulti!
Ma urc pe ea cu piciorul drept si cu stangul imi iau elan...SUPERRRRRRRRRRR!!! Am redevenit copil in cateva minute...Am continuat sa ma plimb asa, eu cu trotineta "mea" sau ea cu mine vreo 20-30 de minute...Simteam ca prind aripi, ca pluteam, zburam...Eu deja eram pe un nor...Eram atat de fericita...Demult nu mai stiam cum este sa fii copil:)))
In exaltarea mea ma uitam in jur, toti erau fericiti, de la copii de 4-5 anisori si pana la oameni trecuti de prima tinerete:) Ce mai, am descoperit taramul copilariei la 24 de ani:))

Hotarasem sa ma reintorc pentru a-mi achizitiona si eu o astfel de trotineta-minune, insa am constatat ca ea costa nici mai mult nici mai putin de 380 RON! Prea mult pentru o trotineta...chiar daca ea ma transforma pe loc intr-un copil!

PS: Ma voi reintoarce cu placere, pentru a mai savura cateva clipe de...copilarie:)