Obicei prost

De cand ma stiu am un obicei prost: ma atasez de lucruri si de...oameni. Am incredere oarba aproape in oricine...Stiu ca nu este bine:( M-am "ars" de cateva ori, insa continui sa cred ca oamenii frumosi sunt cei care au suflet bun, nobil. Chiar daca, in zilele noastre sunt putini, ei exista.
Lucrurile de care ma atasez sunt obiectele mici care ma inconjoara, dar care imi fac viata mult mai colorata si mai frumoasa...De exemplu, nu as renunta la cana mea preferata cu floricele rosii, la fusta clos alba sau cea roz, la telefonul meu verde (de ultima generatie, cool, care imi infrumuseteaza diminetile, in momentul in care ascult muzica)..si lista ar putea continua.
Acest prost obicei ma face sa sufar, cand din diferite motive obiectele patesc ceva: se crapa, distrug, deterioreaza sau degradeaza.
Imi aduc si-acum aminte de primul meu telefon un Sony Ericsson T68i, o bijuterie ce mai...Combinatia de argintiu cu bleu, dar si functiile sale, care la vremea aceea erau ultimul racnet, l-au transformat in telefonul perfect...Insa din nefericire, dragostea pt el a durat foarte putin, din cauza faptului ca, un nemernic a reusit sa mi-l fure:((( Cat am plans dupa el...Doamne:((( De atunci sunt cu ochii-n patru la tot ce se intampla in jurul meu, indiferent unde ma aflu, in metrou, ratb etc. Ca deh, mi-a fost invatatura de minte:)
Pasiunea pt aceasta firma nu s-a oprit...Am achizitionat un T 230, un telefon la fel de senzational care "mi-a fost cel mai bun prieten" mai bine de 4 ani! Un super model, bateria era buna, mesajele pe care le trimiteai erau lungi si puteau fi personalizate cu muuulte emoticoane si..muzica (dupa preferinta). Ce mai, un telefon super! In momentul in care am observat ca bateria nu mai tinea si ca trebuia sa il schimb, m-a durut sufletul:(((( ...Il am si-acum undeva prin casa...Nu il voi da niciodata..Pt mine a fost un prieten desavarsit!