Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu-mi fac planuri niciodata...Planurile marete ma sperie. Haideti sa va zic de ce...Stiu in sufletul meu ca, in momentul in care-mi planific ceva nu se realizeaza niciodata:((...Credeti-ma pe cuvant...Toata viata mea este o intamplare...
De exemplu, de mica visam sa ajung prezentatoare TV. Si asta, din pricina faptului ca, mai mult sau mai putin obligata de mama si tata, vedeam in fiecare zi stirile de la ora 20:00. Vorba ceea, vezi o data, de doua ori un lucru si apoi te fascineaza...Asa m-am indragostit eu de ideea de a fi prezentator de stiri...Insa, dorinta si visul din copilarie au ramas ascunse undeva in sufletul meu...Pe vremea aceea nu stiam cat de greu este sa ajungi CINEVA! De fapt, nu stiam ce greu poti ajunge, "acolo", dincolo de sticla TV-ului...Am crescut, am terminat o facultate (bineinteles cea de Jurnalism), si viziunea s-a schimbat. In momentul in care am dorit sa fac practica la una dintre televiziunile de la noi (nu o sa ii dau numele pt ca nu vrea sa ii fac reclama) mi s-a spus ca mi se va elibera o adeverinta...subtil...fara sa fac nimic. Pai dom'le "eu vreau sa fac practica la dvs. pentru ca vreau sa fac ceva in viata asta", "da, veniti pe data de...la ora de... si veti avea adeverinta"...
Inainte sa calc pragul institutiei eram convinsa ca, "cineva" ma va invata putin din tainele televiziunii - pe viu. Din pacate, nu a fost deloc asa...Am plecat dezamagita, avand un gust amar...Mi-am jurat ca nu voi mai pune pasul acolo niciodata!
PS: Voi va faceti planuri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu