Incerc din rasputeri sa-mi ridic moralul, sa incep sa am din nou incredere in mine (in primul rand). Sa ma maturizez. Sa incerc sa nu mai caut scuze unor oameni care nu merita. Si care mi-au ranit sufletul si mintea. Mi-au spulberat sperantele, inainte ca eu sa am sansa, sa le demonstrez ca sunt un om care merita o sansa. Ori sunt eu ghinionista, ori vremea mea inca nu a sosit:(( Dezamagita, cu lacrimi in ochi, incerc sa caut explicatii. In viata mea nu am ranit pe nimeni (cel putin nu voit), nu am dorit raul nimanui si totusi...De ceva timp simt ca parca ceva ma urmareste...Am pasit in 2010 cu sperante, cu licarirea aceea in ochi de bucurie ca viata isi va urma cursul ei normal. Se pare ca nu a fost asa...Ceva intarzie ca "acel ceva" sa se infaptuiasca. De ce? Va intreb pe voi? Ma simt invinsa, desi sunt o persoana puternica. Sunt dezamagita de oamenii din jur asa cum nu am fost in cei 25 de ani. Incerc sa gasesc raspunsuri, la niste intrebari care ma framanta, dar ele nu apar...
Si-atunci va intreb pe voi: ce faceti cand oamenii din jur va dezamagesc? Va ridicati usor de jos si mergeti mai departe? Ce ar trebui sa fac pentru a nu mai fi dezamagita?
10 comentarii:
hm. din cand in cand, asa e legea firii, o iei.
si doare, ce sa-i faci, doare foarte tare, mai ales cand iubesti omul respectiv (iubit, prieten, ce-o fi).ce poti sa faci decat sa pleci?
te ridici, scuturi praful, asculti muzica, citesti, iesi cu alti prieteni si gasesti alti oameni, cand nici nu te astepti! :)
viata-i un carusel, cliseul are dreptate
@Crin nu e vorba de iubit, slava cerului. Sunt oamenii pe care ii intalnesti si cu care speri ca vei realiza ceva. De fapt te fac sa crezi asta, pentru ca in final sa se descotoroseasca de tine, fara macar sa-ti dea un telefon...Ciudat mai este omul...Cel putin cel din zilele noastre:((
Trebuie sa crezi in tine si in destinul tau. Nu a fost pentru tine. Ai speranta. Iti tin pumnii pentru viitor. Fruntea sus si la multi ani!
habar nu am, dar iti tin pumnii sa-ti reuseasca incercarile :)
@delliana iti multumesc. Inca sunt dezamagita, dar o sa-mi treaca...LA MULTI ANI SI TIE! Asta e. Greseala mea este ca am prea multa incredere in oameni.
@evergreen mersi mult de incurajari...o sa fac eu cumva sa-mi iasa pan' la urma:))
Hmm, trebuie să înveți din experiența asta ca să nu se mai repete, așa am procedat eu. Cum și de ce n-ai văzut ce se întâmplă ... sau n-a fost nici un semn de neseriozitate?????
Și, încearcă să nu mai ai aștepări mari din partea oamenilor din jur. Una e să fii conștinciios și deschis să intri alături de cineva într-un proiect, fără garanții, și alta e cum se comportă o persoană față de tine. Sunt sigură că tu n-ai nici o vină - fruntea sus și ... fii un pic mai egoistă data viitoare!!!!!
Draga Pifuneata, la varsta ta eu am fost data "de toti peretii" de oameni care se simteau amenintati de prezenta mea. Dar mi-am vazut neclintita de drumul meu, am suferit, am plans si am mers mai departe. Si a fost bine pentru mine pana la urma:)
Oamenii in general te dezamagesc, dar trebuie sa inveti sa nu-ti pese!
Daca esti o fire bataioasa ai sa reusesti, daca nu, trebuie sa inveti sa fii dura!
@Mekone ai foarte mare dreptate. Atunci cand ai asteptari prea mari risti sa ramai dezamagit! Clar nu va mai fi asa. Cel putin voi incerca si sper sa-mi si reuseasca!
@Greenfield draga mea, nu promit, dar o sa incerc! Intr-adevar trebuie sa fiu mult mai puternica. De fapt asa sunt, insa cand observ ca in ziua de azi cuvantul nu mai este ce era inainte, ma doare. Asta sunt eu. Cred ca o sa incerc sa nu-mi mai pese, si astfel ma voi "proteja". Sper eu. Oricum iti multumesc pentru sfatul tau. Este foarte bun:)
capu' sus, pieptu'n fata, un zambet mare...hai! :)
Ms mult Sangerica. Clar asta voi face..Merg inainte cu capul sus, fara sa-mi para rau. Important este sa raman increzatoare si stiu ca viata este frumoasa asa cum este ea. Si cu bune si cu mai putin bune (sa nu spunem rele).
Trimiteți un comentariu